reSpect: Solidaritate

Voi vorbi azi despre problema cu care se confruntă cei mai mulți arhitecți români: banii. Și anume, mă voi referi la acele situații de viață care dezechilibrează bugetul arhitecților și al familiilor lor, făcând imposibilă concentrarea acestora pe activitatea creatoare.

 

1. Și arhitecții se îmbolnăvesc.

Viața stresantă, termenele de predare scurte, telefoanele care sună înnebunitor – toate vă sunt cunoscute, nu-i așa? Ei bine, toate astea ne îmbolnăvesc.
Toți cunoaștem sau am cunoscut colegi cu probleme grave de sănătate și e cu atât mai trist cu cât acești colegi loviți de soartă nu pot renunța la muncă pentru că nu-și pot permite tratamentele.
Indiferent de nivelul onorariilor practicate anterior îmbolnăvirii, arhitecții sunt expuși riscului de a nu-și mai putea întreține familia sau chiar propria persoană.
Uneori survine decesul, punând pe familia celui dispărut și presiune financiară, dincolo de durerea pierderii celui drag.

Astăzi, Ordinul oferă ajutoare financiare pentru dificultăți medicale majore și în caz de deces, în baza unei linii bugetare și a unor plafoane predefinite.

Este însă prea puțin. E nevoie de un plan de ajutor social.
Ordinul trebuie să asiste în prevenirea stării de sărăcie extremă cauzată de îmbolnăvire și să atenueze efectele prin extinderea sprijinului financiar pentru arhitecții aflați la nevoie, pe baza unui model financiar sustenabil.

Putem fi siguri că vom avea sprijin la nevoie în viitor doar dacă ştim să fim solidari de pe acum.

 

 

2. A greși e omenește. Și arhitecții greșesc.

Ritmul alert al muncii, onorariile mici care ne obligă să luăm comenzi mai mult decât putem „duce”, presiunile investitorilor- toate astea ne pot împinge spre scăpări și erori profesionale.
Cadrul legislativ care impune atragerea răspunderii financiare a tuturor actorilor implicați în realizarea investițiilor- deci și cea a arhitecților- ne poate arunca în situații disperate, în care să facem față cu greu sau să nu facem față deloc acoperirii daunelor provocate de erorile profesionale.
Luând în calcul faptul că majoritatea partenerilor contractuali dispun de resurse financiare mult mai mari decât noi, este esenţial să fim protejaţi în cazul unui litigiu. Profesia trebuie să se poată apăra  şi o poate face doar prin solidaritate.

Ordinul asigură astăzi o acoperire minimă pentru fiecare membru cu cotizația la zi (o asigurare de tipul RCA, dacă vreți), negociată la nivel național cu o societată solidă de asigurări. Totodată, au fost negociate tarife preferențiale pentru membrii OAR în vederea extinderii acoperirii poliței.

Nu e suficient. E nevoie de asigurări de răspundere profesională realiste.
Trebuie să extindem pragul minim de acoperire asigurat prin OAR dacă dorim o asigurare profesională care să poată face faţă unei situaţii critice.
Trebuie să pre-negociem condiții favorabile pentru cazurile când condițiile impuse de clienți obligă arhitecții să iasă din schema standard de asigurare.

 

3. Și arhitecții îmbătrânesc

Întreaga societate îmbătrânește, pe fondul demografiei naturale și al emigrării.
Și noi îmbătrânim, chiar dacă la 30-40 de ani încă nu ne gândim la asta.
Dacă vârstnicii de azi încă au pensii obținute în Institutele de Proiectare, arhitecții tineri și cei de vârsta a doua nu par a avea șansa la pensii decente. Nu insist asupra motivelor și nuanțelor, dar actualul context economic poate avea efecte nefaste asupra siguranței financiare la ieșirea din profesie.

Este nevoie de o casă de pensii a membrilor OAR.

Sunt convins, cum s-a mai enunțat în organizație de către unii membri acum mai mulți ani, că este un proiect prioritar pentru noi și nu mai putem amâna derularea acestuia.

În termen de 10 (zece) luni de la alegerea mea ca președinte al OAR vom prezenta Consiliului Național și tuturor membrilor o analiză de fezabilitate a proiectului. Aceasta este necesară întrucât o casă privată de pensii sigură și stabilă va fi, practic, o instituție financiară ce trebuie calibrată și susținută cu specialiști în domeniu.
Modele funcționale există în organizațiile arhitecților din mai multe state membre UE, analiza și înțelegerea lor ne poate oferi șansa de a „arde etape” și a accelera astfel procesul de implementare.

La jumătatea mandatului, după 24 de luni, vom putea prezenta un proiect spre aprobare Consiliului Național, urmând ca schema de aderare la această casă de pensii să fie adaptată ritmului dorit de membri, la nivel național.

Este fundamental ca acest calendar să fie păstrat, pentru a putea confirma validitatea proiectului într-un timp suficient până la finalul mandatului.
Acesta este obiectivul pe care mi-l asum și pe baza cifrelor va putea fi măsurată reușita.

 

Promisiunile populiste de tip social îmi sunt străine.
Angajamentele ferme sunt domeniul meu.
Siguranța noastră financiară dincolo de perioada practicii profesionale este o nevoie firească și sunt hotărât să produc o soluție.

 

Sunt Alexandru Găvozdea și candidez la președinția Ordinului Arhitecților din România.

1 comment

  1. Tirziu, foarte tirziu. In toate sedintele OAR nu s-a spus absolut nimic de problele sociale ale arhitectilor. Ar fi fost ,poate
    jenant sa le invoci, intrucit s-a indus ideea ca arhitectii adevarati nu au probleme financiare. Daca nu ai bani, este problema ,inseamna ca te-ai ratacit , ca nu ai ce cauta pe aici.De ce , daca urmeaza pensionarea, trebuie sa platesc o suma uriasa la UAR pentru a mai primi la pensie jumatate din nimic? La ce folosesc doua organizatii profesionale? Medicii au dou Colegii? Artistii plastici , inginerii si altii au si ei cite doua organizatii? Apreciez intentiile d-lui Gavozdea si indemn la sprijinorea lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *